Flori petale cu respect ancestral, din dulceaţa versiune a Sf. Graal

Sărutând o Floare,

O Mică Mare adiere de vânt, plasându-se pe pământ, adieri parfumate, din zambile înmiresmate, un glob amenajat, cu durere din strat, de vibraţie înaltă, a florilor simţire, o veritabilă alcătuire, cu buchetele străduţe şi de micile albinuţe, cadâne zburătoare, călcând din floare în floare, în pansele ameţitoare, mestecând un rod floral, o multitudine de pai corai, adunându-ne mirenii, şi alte mirodenii, o dulceaţă admiratoare, de cură cu salcâmi de vară, şi cu micile donaţii, din multiple afiliaţii, de stupizenii casa lor, a furnicuţelor erou, burlăcind de zor, o petală din amor, sărutând-o cu mult spor, de adversarul călător, el fiind şi trecător, o vizită din zbor, pe copac si chiar floare, mica albină călătoare, dar şi mult prea visătoare, o ameţi pe floare …

O Micuţă culegătoare, şi un Domn binevoitor, 

Cu parfum de salvator, un veritabil cântător, veni bondarul dansator, să admire peisajul, că-i bondarul cu panajul, peisaj multicolor, pe silabe-n glas de zor, îi cântă la albină, la frunză de sulfină, culcându-se la umbra ei, apanaj de tuns costrei, vernisaj ambulatoriu, vizitând decorul, al ploilor miresme, adunându-se pe creste, de la vântul plimbător, de parfum cultivator, platinând pământul, cu hrana pădurilor, din floarea teilor şi a fructelor pădureţe, servind o masă cu tandreţe, o pulsaţie din mers, arde-o floare chiar din mers,  graţiind-o pe natură, cu apă dulce de la fântână sau din plopul curgător şi de ploaie aducător … 

Îi cântă la albină, sporul să-i fie mai cu milă, o desagă pusă-n troc, revârsându-se pe loc, într-o vară cu mult soc, o socată mirifică, de la albinuţă pică, trezindu-se de-acum, vara se duse cu al său parfum, întorcându-se din drum, glăsuind cu glas de mură, o poveste şi-o aventură, în loc de bun rămas, o luă repede la pas, că veni şi Toamna lie, cu a sa ciocârlie, melodie brumă vie, te lăsai pe o gutuie, că plecai cu dor de casă, de la vara cea gustoasă, şi cu fagure pe masă, v-am lăsat cămara plină, de multă lumină …

Mulţumindu-i la albină, vizitând o casă plină, de bucate alese, aranjându-le pe mese, de la fiinţa silitoare, binecuvântând o floare, adunase mult nectar, pusă-acum într-un pahar, sau în ceaiul cel amar, cheltuitoarea albină, puse aur de grădină, de polen mărgăritar, din jadul preparat, al naturii verde palat, O viaţă încununată cu parfum de Iubire din minunata amintire, un amor select şi mult prea perfect, amintind iubirea verii poleită, în structura Soarelui, dimineţi amoroase, roua picurând pe sol, solitudine de zor, freamăt frunzele căzute, peste Toamna ce permite, flori lăsate la termite, hrănindu-se de-acum … din florile făcute scrum…

 

Flori petale cu respect ancestral, din dulceaţa versiune a cupei Graal!

Suzi Mirea

File de Poveste