Parfum Primăvăratic

Parfum Primăvăratic, Persistent şi Antic

Sărbătoarea ţinereţii lasă pragul bătrâneţii dă repaus la anotimp, o natură trecută-n timp şi pribeag prin ploi, doar soarele din noi nu apune nici de-i gheaţă, nici de frigul ce ne-ngheaţă, pe culoarul minţii boltă a trandafirului recoltă de petale zburătoare, înălţându-se în zare şi pe care, prinse-n val vârtej, se coboară peste tine, peste părul cel bălai, acoperindu-ţi curcubeul ce il ai, deasupra ta, ca soarele de Mai ...

... parfumându-ţi fire albe, primăveri înalte, frumuseţi îmbobocite la început de primăveri solide în parfum primăvăratic cel de mult şi antic, pe raza iubirii desfăcând coroana înfloririi, pe albastre raze trandafirii, rozului şi borduri străvezii, din neamul tău de soi, de ordin mistic al perlei în culori, al cerului destin scris cu pana aurie a istoriei nescrisă, trandafir de petală ametistă, primul fiind pe listă, a sorţii privinţă, cu renume în credinţă, firav portal de ordin astral,... Misticul Trandafir purtat cu noi în mii de ani, răscolitorul parfum secret, ţinut închis şi prea incert, de amintiri selecte şi c-un preţ în artele discrete, nu-s la îndemână doar în aventură, ici şi colo prin veacuri trecute pe la casele oculte, că doar ei se mândresc cu trandafirul ce-l trezesc din veşnicul somn, cursul vieţii şi-al tristeţii, născând domn-al tinereţii, pe aleea cu trandafiri, de-ale lor copilării, puiandrii cu firi deschise, la un ordin mistic ce acum se prinse, de noi, de vântul călător, arcuind un cer de dor, să mai urce puţintel, până la luna luminoasă, vestită cu prezenţa ei prin casă, la oaspeţi şi la un vin servit de preţiosul trandafir aromat şi altruist, în aromă deodebit, pe cărarea înţeleaptă ‘'’ noi, să fi pornit de îndată!

Misticul trandafir din ordinul divin!

Suzi Mirea 

File de Poveste

Primăvara cireşilor boemi

 

Primăvara cireşilor boemi

Multumesc, cu Iubire infinită vă dăruiesc căldură multă, de la Primăvara mamă, în vieţile noastre se strecoară, cu alaiul ei de flori, să ne-ncânte şi pe noi, în parfum de lăcrămioară, ori zambila întâia oară, de la ghiocelul din iarnă... frumuseţi prime de vară!

„Iubire şi Pace” de la „Un Romancier, tăcut”  ce-a vestit o Primăvară pe acest pământ, în Martie prin a sa mantie, a reînviat din nou, ca o Primavera plină de culori... cu darurile sale din flori!

Mulţumesc, fiinţe frumoase pentru urările transmise, să înfloriţi ca pomii, ca cireşii ce-s boemii, din lanţul viu al Primăverii!

Primăveri însorite, Primăveri dăruite, şi de viaţă susţinute, fiţi ca brazii falnici, puternici şi harnici, Români cu inimi mari şi darnici, aşa cum v-aţi creat din sine şi nu, din "statul" amintire... vă urez viaţă frumoasă uniţi în cuget şi speranţă!          

Suzi Mirea 

File de Poveste

 

Trandafir în Primăvară

Trandafir în Primăvară

Născut în primăvară, venit cu soarele din iarnă, dezgheţând-o pe natură la adevărata ei făptură, tu – un fiu de Creator, păşeşte pe verdele covor, aşternându-se galant în faţa ta de om curat.

Plăcut surprinsă de-a sa artă, primăvara mă puse-n gardă " să nu te simţi-o vinovată că te-ai născut în această dată " cu stelele pe cer zâmbindu-ţi efemer, un moment din trecut s-a înscris pe cer...

O filă dezbrăcată se înscrie de această dată – Un Martie voalat şi bine educat, să fii pe mai departe un suflet evoluat în culori scrise, pe urmele din vise ale dorului plăcut acum ce s-a născut, nostalgia omului primăvăratic, trecând prin amintirile lui, singuratic...

Flori aduse în privire, pe sub ochii, pe sub sprâncene, clipind ades prin ele, doar acelea de sub cer stau căzute în mister, toate vin la timpul lor, într-o clipă de nu vrem... stele aduse pe pământ şi plimbate, de unicatul vânt, peste mări îşi iau avânt... sunt crăiţe de curte veche culegând flori în pereche, picături de apă nouă sufletele amândouă de-ar fi picături de rouă!

Contopindu-se-mpreună în iubirea lor cea nouă, vaporându-se în soare nu ajunse la culcare, prefăcându-se-n vapori ca să renască iar de -  O mie de ori în dimineţile scrise pe florile din zori – a zilei următoare-n pori, desfătând o floare rară cu apă-i dulce lăcrămioară a unicului Trandafir ce-o aşteaptă iar pe fir, culegând iubirea lor toate vieţuitoarele de vor, dragoste însufleţită pe roua Trandafir pierdută, o fiică-a următoarei zile renăscând o nouă iubire,... binevoitoare ca un erou se înscrie-n calendar cu iubirea lor în dar,... cine-ar fi crezut îndată că se-nfiripă, o iubire adevărată, Trandafir găsindu-se pe sine, pe roua pierdută în petala lui fire, trăind iubirea fermecată curtat de fata apă minunată, în care soarele solemn le-a pus cununa sa din cer, pe fiecare zi de-i caldă se naşte o iubire a prinţesei apă... sărutul de dimineaţă îl trezeşte la o nouă viaţă?

Suflet legănat de vânt ce se scurge pe floarea petală în pământ, Trandafir solemn şi de apă şi de lemn, prinţ la fete şi băieţi, cu ochii ca de sticleţi, şi voinici, şi zâmbăreţi, trezindu-se în iubirea stelelor, unicul templu al sufletelor, ... petale în amor... petale în zbor, pe aripi de nor, ... petale în viaţă, cu apa suflet ce-s hrănite cu speranţă... şi de-ţi scrie-o filă-n viaţă prin povestea cea de faţă, în iubirea stelelor te înalţă!

Suflet evoluat, suflet curat, mergi în ritmul tău în care ai fost creat şi înscrie-te în templul stelelor din înalt!

Suzi Mirea 

File de Poveste

 

Un Romancier, tăcut

 

Un Romancier, tăcut

Un Romancier, tăcut

O conştiinţă-n substitut

Arhitect plăcut, înlănţuind

O capodoperă de gând

 

Un Romancier tăcut, venit în fugă pe pământ, în a sa mantie albă, ce s-a dezalbit degrabă, dezbrăcându-se de tot, de ştiinţă şi iscusinţă, păşind pe frunze de Toamnă, renăscând în propria Primăvară, în flori incandescente Iarna în culori perfecte, şi-n dureri selecte, că sunt floare pe pământ, pasager cum e un vânt, de vânt moale, vânt puternic, ba la deal, ba la vale, în dual de peşte-ocean, şi amarnic, calităţi de om darnic, am vestit o Primăvară, prins-am ghiocel de mană, din verdele înmugurit, soare înflorind o clipă, fără prea multă risipă, el pătrunde încet-încet, în casa inimă –  decent, fără scuze şi permisii, din acele emisii, de raze răzleţe, prefăcându-se în beţe, beteaguri aurii, din raza ta – reînvii, la natura ta vocală, pe cuvinte şi-ndrăzneală, de bun avocat, din popor plecat, cu înţelepciune vine, de a ta cultură ţine, de om înţelept, în dreptate drept, când pe cale-ai devenit, un om prea râvnit, silitoare sfântă floare, venit-ai din depărtare, din milenii veacuri noi, scrise-acum de noi şi voi, înger călător de soi, bătut de vânt şi de ploi, la curtea plină de eroi, a pământului fire, firav trandafir de sine, amintiri fără destine, dezgolindu-te de tot, de portiţe şi înot, uitându-te spre cer, la un zbor rebel, să te-nvârţi în cerc de car, carul mare-a bolţii stradă din cerul presărat spre vatra caldă ...

 ... şi ţi-ar prinde bine, o aripă de te-ar ţine, pe tine în rotire, să culegi flori de vise din primăverile promise, la întrupare, trandafir rază de floare rupt-ai fost din soare, floarea cerului albastru, dor de casă spre un astru, curtat d-un pescar cu plasă, tu o floare aleasă prinsă-n carul apei slute, din mâna unei brute, alunecând în vârtejul apei reci, dus ai fost la recifii seci, adăpost la paznici inelari, vânători cu solzi de crai, în lumina ce se-nalţă curcubeu prins de-o aţă a ecranului perfect, arcuind un cer select, în şapte raze desenate, de un pictor aranjate, un fiu recif corai, animând cerul bălai, luat acum cu alai, de cele şapte fiice stele, aruncând scântei din ele,  formând puntea între cer şi pământul curcubeu, din pensula nuanţă, desenând planşa de faţă, luminând destinul nostru, cu un ochi zâmbet la noi, aruncând petale ploi, în avalanşe planşe noi ... 

 ... avatarele culori – alba rază a înălţării din jadul verde al vindecării se aprinde albastrul cer, o rază a marii regăsire, din galben auriu – scris în soarele cel viu, se înalţă raza roz a iubirii cea din cosmos, trandafir curtat poartă salbă din înalt, din raza purităţii, o făclie a sorţii, poartă roua dimineţii... dintr-o fiinţă a iubirii sedus-ai fost de darul nemuririi, înalţă steagul dezrobirii, descătuşează-ţi fiinţa amintirii, din neguri epocale, din pribeagul drum pe cale, venit-ai la-ntrupare, din nou şi iar din nou, pe culmi ca un erou, de steaguri false, din vieţi nefaste, aminteşte-ţi fiinţa soare, o scânteie ce răsare, din vestitul solarian, părintele din an se revarsă-n calendar cu primăveri la dosar...  

Misticul trandafir din ordinul divin!

Suzi Mirea 

File de Poveste

Salutul Primăverii!

 

Salutul Primăverii!  

Îngerul de mult al Primăverii, mi-a cerut, mi-a cerut atât de mult, să-l salut!

Mulţumesc, Spirit al Primăverii, Spirit al Frumuseţii, Spirit al Noului Început. Spirit ce trezeşti toată Natura Pământului, o Reînvii şi o predai mai departe surorii tale Vara.

Spirit al întregirii în frumuseţi de neegalat al florilor pe tulpinile înfrunzite, Frumuseţi de Primăvară, Frumuseţi de Vară, Frumuseţi de Toamnă şi Stelele Iernii ce te trimite la odihnă pentru a Reînvia din nou la o altă Viaţă Eternă în Creaţia Lui Dumnezeu.

Încântă-ne ochii, mirosul, nasul, văzul, simţirea, în cupele tale colorate ce se oglindesc în razele multicolore ale Soarelui ce se revarsă pe firavele tale petale, până la venirea Vântului călător când se dezlănţuie şi-ţi răvăşeşte toată pictura creată de tine prin Verdele Viu al Vieţii ciclice de pretutindeni, de pe acest Pământ.

Energia Feminină / Masculină a Puternicei Mele Prezenţe EU SUNT este salutară şi în Tot Unitar cu Puternica Prezenţă a Vieţii Vii a ceea ce suntem cuprinzându-ne în Verdele Naturii – Energia Verde a Razei Vindecătoare, Raza dimineţii coborând din Raza Soarelui – Energia Galben Aurie a Razei Învierii şi Iluminării, Viaţa privită şi trăită prin cele 7 Raze ale Curcubeului – prin minunatele Raze Violet – Rozul Trandafiriu al Iubirii din Inima Naturii, Raza Albă Feminină a Lunii oglindind grădinile prin noaptea Stelelor Albastre, toate regăsindu-se prin calendarul anotimpurilor prezente cu darurilele lor, nestemate Vii ce ne sunt oferite şi îngrijite de Elementalii Pământului prin cele patru aspecte prezente aici, prin – Aer – Pământ – Apă – Foc!

 

Iubesc Deviţele şi mă inspiră,

Iubesc şi Zânele, cu Inorogi,

Şi ei Dragonii, cu flăcări în voci,

Doar au trăit ca maniferele – Foci.

Iubesc Pământul, aşa cum este,

Din Cetina de Brazi pe creste,

Când Muntele-i bogat în zestre,

Un Aur poartă, şi nu-i poveste!

Iubesc Albastrul Cer în Curcubee,

Vlăstarii Cerului în mii de Stele,

Doar Păsări înălţându-se la ele,

Pe cele Şapte Raze colorat în perle.

Iubesc Viaţa, aşa cum este-acum,

Cu tot ce mi s-a dat, înnotând în fum,

Iubesc Destinul, că altfel nu eram –

Aici, să scriu un vers de-un gram,

Din Esenţa Pură a unui filigram!

IUBESC DESTINUL – SUZI Mirea