Nuvela Pământului

 

Nuvela Pământului

 

Vindecând pământul

Cu pluguri arzătoare

Luminându-se ogorul

Cu întorsături agrare

Ploaie deasă şi măruntă

Cerul a căzut din plasă

Scuturându-şi a sa masă

Cu melasa lui cea cruntă

Ploaia întunecând popasuri

Plânge-o vremea şi-i tăioasă

Secerând câmpul din coasă

Fără frâne, sau compasuri..

Drumeţind la întâmplare

Arcuind poveri de luncă

O bâltoacă mare-n zare

Covor verde, de aruncă

Din natură – o slugă

Devenise un porumb

Fără plug şi a sa glugă

Devenise un tălâmb

Rugă mare către cer

Să mai lase El niţel

Se rugă şi un viţel

Către Tatăl voinicel

Plânge din belşug

Către cerul zălug

Să mai stea o clipă

Apa ceruind risipă

Că pământul nu ară

Cu sclipirea din vară

Murându-se ogorul

Din prea plin eterul

Nopţi, plânse la lună

Pentr-o vreme bună

Plânsete-n surdină

Terra, deveni ondină

Lacuri peste veacuri

Aceleaşi meleaguri

Aceeaşi poveste scrisă

Învechită-i, iar descrisă

Prin noile şi vechi manuale

Despoţi şi reguli cu ale sale

Devieri de la adevăr, corupt

Pe alocuri şi mai mult abrupt

Pânza viitorului pământ

Se ridică şi, îşi ia avânt

Acum se scrie într-un cuvânt

„Victorie” pe rază de vânt..

Dusă-n cele patru zări

Peste munţi şi ape, mări

Cântec de slavă, ridicat

Din boss, de bun avocat ...

Versiunea mult măreaţă

Să coboare la ea acasă

Adevărul întruchipat

Şi prea bine purificat

De ploaia plângătoare

Din cer să se coboare

Pe Terra s-o sfinţească

În lumina ei să crească

În Iubirea Stelelor ...

Versiunea mândrelor

Mândrelor, fecioarelor

Doamne, domnişoarelor

Din iubirea feministă

Din iubirea altruistă

Răsărit-a lume nouă

La puterea ei cea nouă

Flăcări cuprinse-n joc

Nuvelă pământească

Pori, aprindu-se pe loc

De iubirea sufletească

O iubire – alta nu-i –

Intr-o şoaptă să i-o spui

Fără voal şi făr’ de rost

Adresându-te frumos

Şi vorbesc de masculin

– Fii şi tu puţin mai fin!

In iubirea ce-ţi dezmiardă

Vocea glasului în şoaptă

Răguşind de dor aprins

Şi de-o aripă te-a prins

Dor şi amor, dor trecător

Afundându-te-n izvor

Petrecând până la ziuă

Trecu noaptea cea bătrână

Fără ploi şi mai senină

Nu mai bate apa-n piuă!

Declaţie şi-un vers

E iubirea din mers

Trăindu-ţi, cândva

Dor, cu iubita Eva

Menţiune feminină

Alege devoţiunea

Premiantă în lumină

Nu alege, amăgirea

O iubire mişcătoare

Fără versuri amăgitoare

Spuse de un amator

Vorbe trase-ntr-un decor

Poleite ... Minerite

Din culise pregătite

Pe Prinţesă-o ameţise

În cuvintele descrise

Floarea ta din buchet

N-o curta la amanet!

Băiat bun şi discret

Înţelept şi cu talent

Din soare aprinde

Permite-i iubirii

Un sărut al vieţii

Făclia te cuprinde

Vorbe-n vânt se auzise

Mimând adevăr pe buze

Odă, versuri de la muze

Voci pe cântec îi cuprinse

Şuierind pe vârf de munte

Cuprizând un dor în zbor

Stele aprinse şi-un cocor

Focul viu făcut de punte

Sentimente-n dar aduse

Şi nu sunt deloc ascunse

Toată fiinţa le cuprinse

Dor de-acasă-şi amintise

Lăcuind un cer de nori

Cu strălucirea iubirii lor

Deschizând o filă-n zori

Din cronica rătăcirilor

Flăcări ajunse la maturitate

Piese jucate în-a le lor teatre

Scena cerului le amintise

De cântecul ce li-se permise

A fi melodiat pe pământ

Un albastru vers în cânt

Voalat şi ades modificat

De actorul ce l-a dansat

Ascuzându-se-n culise

Lacrimile i se prelinse

Pe obrajii sterşi de zor

Din amarul suflet dor

De era suspin sau gol

Numai gândul îl cuprinse

La idila ce se-aprinse

De mai bine, de un secol..

Şi în urma lor presară

Trandafir de-odinioară

Petale ruginii, devreme

Din adâncuri şi caverne

Lăsând în urma lor

Cu paşi mărunţi de zor

Din amintirea zilelor

Fără glas, cu mult dor

Nuvela vieţii „pământ”

Amfiteatru şi-n cuvânt

Om despotic şi de cult

Devenit-ai slugă, mult

Culoarea vieţii ferecate

Amintiri de mult uitate

Noaptea minţii luminate

Arta sorţii-acum ia parte

O descriere-n prefaţă

Artista ce lansează

Zmeu legat de-o aţă

Pe mica suprafaţă

Vara deschizând portaluri

La o uşă care n-are

Nici clanţă, nici balamale

Doar încuietoare

Detectiv fără pereche

Stă de mult, de veghe

La o poartă care

La un pas de trecătoare

Trecerea e limitată

Nu-s culoare şi nici stradă

Doar o mică coardă

De un cerc îndepărtată

Poartă ţara raiului

Mama dulce-a traiului

De dimensiunea cinci.

În viziuni, şi dornici

De cunoşterea virală

A torentului de-afară

Unica-ntâlnire amicală

Prin puternica zi solară

Două doruri mutuale ...

Stă pe prispă la şezătoare

Toarce lâna cea din soare

Dulce fiinţe, ere epocale

De aur, sau ametist floral

Piatra lunii sau jadul coral

Amestec de stiluri înalte

Perlat cu piatră din agate

Peste poarta cu destin

O masă şi-un festin

Se anunţă întru-tot

Cu soarele în complot

Deschizând-o pe polară

Ce cuprinse întreaga ţară

De focuri vii cadenţate

Sentimente amestecate

De nuanţe multicolore

Pline de gravuri majore

Am ajuns, şi, pe la final

O acţiune în prim canal

De energie, flacără vie

Coboară peste noua glie

Istorie, ce acum se scrie

Într-un sfârşit de epocă

     -         ... pământie ...

 

Suzi Mirea 

File de Poveste

 

Vocea Sufletului tău

Vocea Sufletului tău

    Energia peştelui, Vocea Sufletului tău, născut în heleşteu, de cultură – sau, din vechea natură, pe calea luminii în curbură, nu se vede, nu se-aude, doar un plescăit pe frunte, amar cu zile multe, dus de valul monoton, mai bine erai un bizon, de vânătoare precară, şi vânat de mama ţară ... 

Stai cuminte-n heleşteu, eşti vânat oricând de leu, leu de mare din ocean, sau balena dulce fată, lângă tine de înoată, te cuprinde cu a sa coadă, de femeie înaltă, te izbeşte de îndată, feministă elitistă, în salturi ni se arată, mişcând valul prinde malul, cu nisip se umple dealul, deal alunecos, de apă mişcătoare, prinde-te în val de mare, o mare binecuvântare, într-o sită e-o salvare ,,,să te ţii pe val în mare""...

Peştele de apă dulce, dintr-o baltă te surprinde, liniştită sau prea creaţă, valuri crunte se înalţă, să te scape de-un pescar, pe undiţă în ac bizar, tu să ieşi de-acest calvar, din lunetă aruncată, din copcă la suprafaţă, vântul iarna te îngheaţă, ducând dorul de trestioară, saltă coada să te ceară, un pelican şi o cioară, un pescăruş pe delfinar, joacă jocul său bizar, un alunecos pe apă, stă la pândă să te soarbă, din privirea lui neghioabă, de prădător cu salbă, de prieten bun, pun-te-n jar la foc de scrum, o scrumbie afumată, pe farfurie lăsată, şi de noi servită, cu multă pită, un brutar de elită, asta-i soarta ta pârlită, vocea strigă de sub plită ,, eşti mulţumit de gustul meu, că v-am hrănit destul de greu ,, ...

Vântul iarna te îngheaţă, o umbră măreaţă, te cuprinde într-o ceaţă, acoperindu-ţi sufletul sub gheaţă, ducând doru la trestioară, când saltă coada să ceară, o umbră prin vară, vara călduroasă, multă şi sfioasă, vară în călduri, nu te mai înduri, să ne dai un suflu rece, apă duş de trecere, de la Dunăre la Olt, plimbă apa un despot, vaporos şi tare gros, şi deloc milos, viitură anunţată, în ploaie de vară caldă, dezleagă nor în baltă, la un peşte ameţit, într-o cursă e peţit, de năvoade mari şi late, parca-i fi pe bulevarde, de ape înteţite, cu minţile învârtite, ne-am trezit şi duşi de val, într-o barcă de calcan, plină de vârlan, alunecos de scos, petrecând la soare, o mică distanţare, de marea furioasă, ce l-a scos din casă, casă umedă şi joasă, acum stau pe terasă, la o masă arătoasă, cu mere verzi de acasă, strugurată românească, o garnitură la peşte, de vrei-acum, serveşte ...

   Suflet vocea din poveste

Suzi Mirea 

File de Poveste

Picături în Noapte

 

Picături în Noapte

Plouă adânc

Din văzduh

Plin de duh

Ca un prunc

Cerul vede

Ploaia cade

Pe versantele

... cadâne

Lumea crede

Că-i a bună

Ploaia-n tropot

Când răsună

Peste văile

... cuminţi

Bălăcindu-se

... desculţi

Copilaşii

Drăgălaşii

Printr-o apă

Ce se-adapă

Boi şi vite

Inhămate

De la plug

Că-i belşug

Un picior

Şi o lopată

Un cocor

De baltă

Saltă gâtul

Mai apoi

Amândoi

Rămăşag

... din ploi

Barza variolă

Adulmecând

Pe seară

Grava umezeală

Dâre din vecini

Norii cei senini

Viori aprinse

In fulgere stinse

Culmi de atinse;

Poteci se pârlise

Apa năvălind

Cât de curând

Şi prin noapte

Picături deşarte

Se anunţă-n top

Un cod de potop

.. în continuare ,, Nuvela Pământului ,,

 

Suzi Mirea 

File de Poveste

 

Salutând o Floare

Salutând o Floare

Trandafir purtat de vânt

Bobocindu-te te-a rupt

O petală, două, poate

Acum, rupte-s toate

O Toamnă arămie

Prin culoarea sa, vie

A petalelor uscate

Şi a frunzelor metal

Aranjate într-un şal

O mantie moartă

O prelată aranjată

De culoare purpurie

Şi mai mult azurie

Din Toamna ruginie

Găsindu-se şi prin vie

În amintire ne-a rămas

Vara scrisă în popas

Aici, pusă pe hărtie

De pe-această glie

Din mica sa amintire

O Hărnicuţă făclie

Un Mire admirator

Frumuseţea fetelor

Alegând una la mie

Din stuparul lipicios

Şi la mers anevoios

Puse ochii pe o fiică

O albină ce-i şi mică

Hărnicuţă cum era

Ziua-n zbor şi-o făcea

Amestecând nectarul

De la natura cu darul

Pentru acel bondar

Ce-i cânta ca un farsor

Fără milă dar cu spor

Pe câmp şi în pădure

Ce-o avea drept ţintire

Într-un cor şi-o simfonie

O ţinuse toată vara

O încântă, pe ea, să-i fie

Mireasă cu cununie

Cu buchet la primărie

Servind o miere aurie

De la Soarele Central

Că veni cu al său val

Miericică şi-un caval

Nuntaşii-i dezmierdaţi

Lăutari din voi cântaţi

La meseni să adunaţi

Dăruindu-ne talanţi

Că vara tot plecase

Pe la colţuri rămase

Frumuseţea florilor

Farmecul culorilor

Din lumina stelelor

Roua rece-a zorilor

Dispăru peste noapte

La un ceai de peste zi

O Natura vie, caldă

Din razele-i de fantă

Călătoarea mixandră

Prin ceaţa sa prelată

Peste noi acum lăsată

Nu se vede, nu se trece

Nici cărarea celor zece

Popasuri, de trecere

Peste muntele zelos

In iarnă-i tare mânios

Gheaţă, sloi venită-n ere

Albe globuri ce-s şi perle

Ere, de mult glaciare

Ţinut alb ca de mare

Argintate … aliniate

Şi de vânt plimbate

Cultivând-o pe Iarnă

Drăguţă şi-ancestrală

În mantie şi săniuţă

Îşi făcu draga, căsuţă

Mare, dalbă şi plinuţă

Romănia cea drăguţă

De e ţară, şi popor

Neam binevoitor

Cu bucatele alese

Cu migală sunt culese

Tot albina din popor

Cu rucsac la purtător

Dis de dimineaţă-n zbor

Nectăreşte zor de zor

De la sol, o gustare aurie

Din pădure, neagră să fie

Miericica cea din Tei,

Te calmează dacă vrei

Te adoarme din temei

Pe diferite sortimente

Din locuri solitare

Că-i la mare căutare

·        purificatoare

Din colet în colet

Am incheiat acest

·        verset

Coletând la întâmplare 

Plante dulci şi amare

Din cordoane colorate

Din câmpiile, din sate

Mulţumind naturii  vii

Pentru-aceste daruri mii

Mulţumindu-ne pe noi

Pentru hrana sfintei ploi

De culori amestecate

Gusturi degustate

La un târg, multe care

Pline din belşug şi mare

În varietăţi. Migdale

De noutăţi. Florale

Adunate-s toate aici

Pentru micii cei pitici

Pruncii mici şi adormiti

Cu ceai dulce să-i treziţi

De la albina inimioasă

Din prea dulcea ei casă!

 

Suzi Mirea 

File de Poveste

 

Parfum Primăvăratic

Parfum Primăvăratic, Persistent şi Antic

Sărbătoarea ţinereţii lasă pragul bătrâneţii dă repaus la anotimp, o natură trecută-n timp şi pribeag prin ploi, doar soarele din noi nu apune nici de-i gheaţă, nici de frigul ce ne-ngheaţă, pe culoarul minţii boltă a trandafirului recoltă de petale zburătoare, înălţându-se în zare şi pe care, prinse-n val vârtej, se coboară peste tine, peste părul cel bălai, acoperindu-ţi curcubeul ce il ai, deasupra ta, ca soarele de Mai ...

... parfumându-ţi fire albe, primăveri înalte, frumuseţi îmbobocite la început de primăveri solide în parfum primăvăratic cel de mult şi antic, pe raza iubirii desfăcând coroana înfloririi, pe albastre raze trandafirii, rozului şi borduri străvezii, din neamul tău de soi, de ordin mistic al perlei în culori, al cerului destin scris cu pana aurie a istoriei nescrisă, trandafir de petală ametistă, primul fiind pe listă, a sorţii privinţă, cu renume în credinţă, firav portal de ordin astral,... Misticul Trandafir purtat cu noi în mii de ani, răscolitorul parfum secret, ţinut închis şi prea incert, de amintiri selecte şi c-un preţ în artele discrete, nu-s la îndemână doar în aventură, ici şi colo prin veacuri trecute pe la casele oculte, că doar ei se mândresc cu trandafirul ce-l trezesc din veşnicul somn, cursul vieţii şi-al tristeţii, născând domn-al tinereţii, pe aleea cu trandafiri, de-ale lor copilării, puiandrii cu firi deschise, la un ordin mistic ce acum se prinse, de noi, de vântul călător, arcuind un cer de dor, să mai urce puţintel, până la luna luminoasă, vestită cu prezenţa ei prin casă, la oaspeţi şi la un vin servit de preţiosul trandafir aromat şi altruist, în aromă deodebit, pe cărarea înţeleaptă ‘'’ noi, să fi pornit de îndată!

Misticul trandafir din ordinul divin!

Suzi Mirea 

File de Poveste

Primăvara cireşilor boemi

 

Primăvara cireşilor boemi

Multumesc, cu Iubire infinită vă dăruiesc căldură multă, de la Primăvara mamă, în vieţile noastre se strecoară, cu alaiul ei de flori, să ne-ncânte şi pe noi, în parfum de lăcrămioară, ori zambila întâia oară, de la ghiocelul din iarnă... frumuseţi prime de vară!

„Iubire şi Pace” de la „Un Romancier, tăcut”  ce-a vestit o Primăvară pe acest pământ, în Martie prin a sa mantie, a reînviat din nou, ca o Primavera plină de culori... cu darurile sale din flori!

Mulţumesc, fiinţe frumoase pentru urările transmise, să înfloriţi ca pomii, ca cireşii ce-s boemii, din lanţul viu al Primăverii!

Primăveri însorite, Primăveri dăruite, şi de viaţă susţinute, fiţi ca brazii falnici, puternici şi harnici, Români cu inimi mari şi darnici, aşa cum v-aţi creat din sine şi nu, din "statul" amintire... vă urez viaţă frumoasă uniţi în cuget şi speranţă!          

Suzi Mirea 

File de Poveste

 

Un Romancier, tăcut

 

Un Romancier, tăcut

Un Romancier, tăcut

O conştiinţă-n substitut

Arhitect plăcut, înlănţuind

O capodoperă de gând

 

Un Romancier tăcut, venit în fugă pe pământ, în a sa mantie albă, ce s-a dezalbit degrabă, dezbrăcându-se de tot, de ştiinţă şi iscusinţă, păşind pe frunze de Toamnă, renăscând în propria Primăvară, în flori incandescente Iarna în culori perfecte, şi-n dureri selecte, că sunt floare pe pământ, pasager cum e un vânt, de vânt moale, vânt puternic, ba la deal, ba la vale, în dual de peşte-ocean, şi amarnic, calităţi de om darnic, am vestit o Primăvară, prins-am ghiocel de mană, din verdele înmugurit, soare înflorind o clipă, fără prea multă risipă, el pătrunde încet-încet, în casa inimă –  decent, fără scuze şi permisii, din acele emisii, de raze răzleţe, prefăcându-se în beţe, beteaguri aurii, din raza ta – reînvii, la natura ta vocală, pe cuvinte şi-ndrăzneală, de bun avocat, din popor plecat, cu înţelepciune vine, de a ta cultură ţine, de om înţelept, în dreptate drept, când pe cale-ai devenit, un om prea râvnit, silitoare sfântă floare, venit-ai din depărtare, din milenii veacuri noi, scrise-acum de noi şi voi, înger călător de soi, bătut de vânt şi de ploi, la curtea plină de eroi, a pământului fire, firav trandafir de sine, amintiri fără destine, dezgolindu-te de tot, de portiţe şi înot, uitându-te spre cer, la un zbor rebel, să te-nvârţi în cerc de car, carul mare-a bolţii stradă din cerul presărat spre vatra caldă ...

 ... şi ţi-ar prinde bine, o aripă de te-ar ţine, pe tine în rotire, să culegi flori de vise din primăverile promise, la întrupare, trandafir rază de floare rupt-ai fost din soare, floarea cerului albastru, dor de casă spre un astru, curtat d-un pescar cu plasă, tu o floare aleasă prinsă-n carul apei slute, din mâna unei brute, alunecând în vârtejul apei reci, dus ai fost la recifii seci, adăpost la paznici inelari, vânători cu solzi de crai, în lumina ce se-nalţă curcubeu prins de-o aţă a ecranului perfect, arcuind un cer select, în şapte raze desenate, de un pictor aranjate, un fiu recif corai, animând cerul bălai, luat acum cu alai, de cele şapte fiice stele, aruncând scântei din ele,  formând puntea între cer şi pământul curcubeu, din pensula nuanţă, desenând planşa de faţă, luminând destinul nostru, cu un ochi zâmbet la noi, aruncând petale ploi, în avalanşe planşe noi ... 

 ... avatarele culori – alba rază a înălţării din jadul verde al vindecării se aprinde albastrul cer, o rază a marii regăsire, din galben auriu – scris în soarele cel viu, se înalţă raza roz a iubirii cea din cosmos, trandafir curtat poartă salbă din înalt, din raza purităţii, o făclie a sorţii, poartă roua dimineţii... dintr-o fiinţă a iubirii sedus-ai fost de darul nemuririi, înalţă steagul dezrobirii, descătuşează-ţi fiinţa amintirii, din neguri epocale, din pribeagul drum pe cale, venit-ai la-ntrupare, din nou şi iar din nou, pe culmi ca un erou, de steaguri false, din vieţi nefaste, aminteşte-ţi fiinţa soare, o scânteie ce răsare, din vestitul solarian, părintele din an se revarsă-n calendar cu primăveri la dosar...  

Misticul trandafir din ordinul divin!

Suzi Mirea 

File de Poveste

CREATOR PRIMORDIAL

 

Akasha-Multidimensională

Părinte Primordial

Vindecă-mi –

… Inima rănită

… Inima iubită

… Inima de trup

Vindecă, un –

… Suflet împlinit

… Suflet solitar

… Suflet infinit

Vindecă-mi –

… Ochiul de şoim

… Ochiul văzător

… Ajna dătător

De adevăr curat

Bine intenţionat

Acum activat …

Curat adevăr …

Misionar de om

Vizionar în toate

Minţile curate …

Sfiind o realitate

Descriind-o pe zi

Scriitor de noapte

Pictând  adevărul

Toate într-o carte

De Amintiri uitate

Flori petale, toate

Adunate sunt pe rând

Akasha-Multimilenară

… Filă din dicţionar

… Ţi-este dată-n dar

În viaţa asta de hoinar

Al omului pământean…

Suzi Mirea 

File de Poveste

 

Poveste din înalt

 

Poveste din înalt

Trecători prin viaţă cum suntem, am fost luată prin surprindere de această fotografie, şi cum nu este nimic întâmplător, pentru prima dată m-am văzut în această imagine direct pe ecranul telefonului cu Tatăl Ceresc deasupra capului meu. Este de înţeles că era deschis şi programat să realizeze o fotografie deloc aranjată. Mare mi-a fost mirarea de imaginea ce mi s-a arătat cu constatarea că în telefon era mult mai clară imaginea, dar, cum n-am zăbovit deloc, am trecut repede la realizarea ei, pentru că n-am reuşit să fac decât una, în secunda doi m-am întors cu ochii spre cer să văd mai bine imaginea şi cu părere de rău minunea nu mai era pe cer, acel nor se disipase foarte repede, ceea ce m-a surprins şi pe mine a fost faptul că, în cazul prezentat s-au întâmplat lucrurile într-o viteză uimitoare în contextul în care nu e prima dată când fac fotografii, şi sunt zile când norii pur şi simplu stau pe loc.

Acum, am să vin c-o prezentare mult mai detaliată a ceea ce văd eu în această fotografie, il vedem pe Tatăl Ceresc cu mâna pe sus scriind ceva, în spatele Lui este un Înger care are ceva în spate care seamănă cu o aripă, dar noi ştim deja că Îngerii nu au aripi, acel ceva arată ca un fel de tetraedru dublu sau mai degrabă seamănă foarte bine cu o Merkabah, şi dacă eu n-am mai fost de prea mult timp pe la EL, a îndrăznit EL să mă viziteze pe neaşteptate cu sacul de daruri aşa cum l-am numit eu. Merkabah este un vehicul, un car al Luminii Divine care mai poate însemna "carul care ridică un om pe tronul lui Dumnezeu / în faţa lui Dumnezeu" folosit de Maeştri pentru a se conecta cu nivelurile superioare. Acest subiect este descris foarte bine în acest material ce l-am găsit pe internet definind bine definiţia lui Merkabah ... simboluri sacre ...

Între Tatăl şi Înger există doua inimi Yin şi Yang una plină şi una doar conturată aşezată între ei şi cealaltă în spate, unde ar mai fi un contur de Înger. Este o imagine de vis şi cu multe înţelesuri pentru mine şi, de altfel, de luat în seamă pentru că nu suntem singuri şi cu siguranţă suntem supravegheaţi şi mesajele vin şi pe calea aerului.

În semn de Recunoştinţă pentru ceea ce am primit şi ni s-a oferit am să-i dedic Tatălui o Poezie scrisă prin anul 2017 şi care n-a fost publicată până acum. De asemenea, îi trimit şi un Trandafir de Lumină pe calea Luminii şi am să-l rog cum fac de fiecare dată, să-l planteze în gradina mea de sus.

Îţi mulţumesc Doamne că eşti în inima mea, îţi multumesc Hristoase că eşti în conştiinţa mea, îţi mulţumesc Duh Sfânt că mi-ai aliniat inima la acest cânt ...

TATĂL SOARE / MAMA LUNĂ – TATĂL / MAMĂ DUMNEZEU

Sunt Foarte Recunoscătoare –

Celor doi mândrii îngerei,

Care-mi stau pe umerii mei,

De la întâi – ale fiecărei luni,

Mă ghidează-n tot-timpul anului.

Mulțumesc Tată Soare! Tu mă însoțești,

De la nașterea mea, mă tot călăuzești,

Te cobori cu razele tale binevoitoare,

Întru mine, într-o taină amețitoare.

Mulțumesc și Mamei Lună ...

Se coboară peste mine,

     Ca o Mamă bună,

Noaptea când somnul îmi alină,

Toate tristețile din ziua cea plină.

Multumesc Mamă / Tată Dumnezeu,

Tu, care-mi ești și-n gândul meu,

Și-n inimă să te cobori, – mereu,

Cu blândețea Ta, din Sfântul Dumnezeu!

Suzi Mirea 

File de Poveste