Nuvela Pământului

 

Nuvela Pământului

 

Vindecând pământul

Cu pluguri arzătoare

Luminându-se ogorul

Cu întorsături agrare

Ploaie deasă şi măruntă

Cerul a căzut din plasă

Scuturându-şi a sa masă

Cu melasa lui cea cruntă

Ploaia întunecând popasuri

Plânge-o vremea şi-i tăioasă

Secerând câmpul din coasă

Fără frâne, sau compasuri..

Drumeţind la întâmplare

Arcuind poveri de luncă

O bâltoacă mare-n zare

Covor verde, de aruncă

Din natură – o slugă

Devenise un porumb

Fără plug şi a sa glugă

Devenise un tălâmb

Rugă mare către cer

Să mai lase El niţel

Se rugă şi un viţel

Către Tatăl voinicel

Plânge din belşug

Către cerul zălug

Să mai stea o clipă

Apa ceruind risipă

Că pământul nu ară

Cu sclipirea din vară

Murându-se ogorul

Din prea plin eterul

Nopţi, plânse la lună

Pentr-o vreme bună

Plânsete-n surdină

Terra, deveni ondină

Lacuri peste veacuri

Aceleaşi meleaguri

Aceeaşi poveste scrisă

Învechită-i, iar descrisă

Prin noile şi vechi manuale

Despoţi şi reguli cu ale sale

Devieri de la adevăr, corupt

Pe alocuri şi mai mult abrupt

Pânza viitorului pământ

Se ridică şi, îşi ia avânt

Acum se scrie într-un cuvânt

„Victorie” pe rază de vânt..

Dusă-n cele patru zări

Peste munţi şi ape, mări

Cântec de slavă, ridicat

Din boss, de bun avocat ...

Versiunea mult măreaţă

Să coboare la ea acasă

Adevărul întruchipat

Şi prea bine purificat

De ploaia plângătoare

Din cer să se coboare

Pe Terra s-o sfinţească

În lumina ei să crească

În Iubirea Stelelor ...

Versiunea mândrelor

Mândrelor, fecioarelor

Doamne, domnişoarelor

Din iubirea feministă

Din iubirea altruistă

Răsărit-a lume nouă

La puterea ei cea nouă

Flăcări cuprinse-n joc

Nuvelă pământească

Pori, aprindu-se pe loc

De iubirea sufletească

O iubire – alta nu-i –

Intr-o şoaptă să i-o spui

Fără voal şi făr’ de rost

Adresându-te frumos

Şi vorbesc de masculin

– Fii şi tu puţin mai fin!

In iubirea ce-ţi dezmiardă

Vocea glasului în şoaptă

Răguşind de dor aprins

Şi de-o aripă te-a prins

Dor şi amor, dor trecător

Afundându-te-n izvor

Petrecând până la ziuă

Trecu noaptea cea bătrână

Fără ploi şi mai senină

Nu mai bate apa-n piuă!

Declaţie şi-un vers

E iubirea din mers

Trăindu-ţi, cândva

Dor, cu iubita Eva

Menţiune feminină

Alege devoţiunea

Premiantă în lumină

Nu alege, amăgirea

O iubire mişcătoare

Fără versuri amăgitoare

Spuse de un amator

Vorbe trase-ntr-un decor

Poleite ... Minerite

Din culise pregătite

Pe Prinţesă-o ameţise

În cuvintele descrise

Floarea ta din buchet

N-o curta la amanet!

Băiat bun şi discret

Înţelept şi cu talent

Din soare aprinde

Permite-i iubirii

Un sărut al vieţii

Făclia te cuprinde

Vorbe-n vânt se auzise

Mimând adevăr pe buze

Odă, versuri de la muze

Voci pe cântec îi cuprinse

Şuierind pe vârf de munte

Cuprizând un dor în zbor

Stele aprinse şi-un cocor

Focul viu făcut de punte

Sentimente-n dar aduse

Şi nu sunt deloc ascunse

Toată fiinţa le cuprinse

Dor de-acasă-şi amintise

Lăcuind un cer de nori

Cu strălucirea iubirii lor

Deschizând o filă-n zori

Din cronica rătăcirilor

Flăcări ajunse la maturitate

Piese jucate în-a le lor teatre

Scena cerului le amintise

De cântecul ce li-se permise

A fi melodiat pe pământ

Un albastru vers în cânt

Voalat şi ades modificat

De actorul ce l-a dansat

Ascuzându-se-n culise

Lacrimile i se prelinse

Pe obrajii sterşi de zor

Din amarul suflet dor

De era suspin sau gol

Numai gândul îl cuprinse

La idila ce se-aprinse

De mai bine, de un secol..

Şi în urma lor presară

Trandafir de-odinioară

Petale ruginii, devreme

Din adâncuri şi caverne

Lăsând în urma lor

Cu paşi mărunţi de zor

Din amintirea zilelor

Fără glas, cu mult dor

Nuvela vieţii „pământ”

Amfiteatru şi-n cuvânt

Om despotic şi de cult

Devenit-ai slugă, mult

Culoarea vieţii ferecate

Amintiri de mult uitate

Noaptea minţii luminate

Arta sorţii-acum ia parte

O descriere-n prefaţă

Artista ce lansează

Zmeu legat de-o aţă

Pe mica suprafaţă

Vara deschizând portaluri

La o uşă care n-are

Nici clanţă, nici balamale

Doar încuietoare

Detectiv fără pereche

Stă de mult, de veghe

La o poartă care

La un pas de trecătoare

Trecerea e limitată

Nu-s culoare şi nici stradă

Doar o mică coardă

De un cerc îndepărtată

Poartă ţara raiului

Mama dulce-a traiului

De dimensiunea cinci.

În viziuni, şi dornici

De cunoşterea virală

A torentului de-afară

Unica-ntâlnire amicală

Prin puternica zi solară

Două doruri mutuale ...

Stă pe prispă la şezătoare

Toarce lâna cea din soare

Dulce fiinţe, ere epocale

De aur, sau ametist floral

Piatra lunii sau jadul coral

Amestec de stiluri înalte

Perlat cu piatră din agate

Peste poarta cu destin

O masă şi-un festin

Se anunţă întru-tot

Cu soarele în complot

Deschizând-o pe polară

Ce cuprinse întreaga ţară

De focuri vii cadenţate

Sentimente amestecate

De nuanţe multicolore

Pline de gravuri majore

Am ajuns, şi, pe la final

O acţiune în prim canal

De energie, flacără vie

Coboară peste noua glie

Istorie, ce acum se scrie

Într-un sfârşit de epocă

     -         ... pământie ...

 

Suzi Mirea 

File de Poveste