Ziua
Iubirii persistă prin ale sale Raze Divine. Arşiţa de Foc coborând pe pământ, petale
virgine adulmecând roşiaticii maci roşii pe câmpurile verzi, peisajele pictate moderând
adieri de vânt uşor plăcut, atrăgând aplauzele din soare ce se aud
revărsându-se prin văile ecou, surzind plăcerea momentului prezent în
frumuseţea culorilor de vară, albastra bleu albăstrea măiastră, fluturându-şi
în aer frumuseţea sa de fată-a verii.
Vară dusă şi adusă de soarele
arzător în eterna lui iubire, iubirea galben-aurie roz-trandafiriu-cosmic din
pântecul adânc al cerului bălai, alături glăsuind păsări vioaie brăzdând cerul
color, minunându-se de rarefierea aerului dansator şi nemuritor pe trepte de
glasuri şi voci feminine et masculine, apusuri de mult uitate într-o lume de
vibraţii înalte, apusuri violete condensate prin câmpuri cochete, pline de
frumuseţile naturii ademenitoare, pliindu-se pe ochiul drăgălaş al copilului
modern, înălţându-se pân’ la muntele solemn.
Ceaţa-n valuri se coboară peste-a
noastră ţară, viitoare anotimpuri se suprapun prin ale noastre timpuri,
timpuri înalt seducătoare prin ale noastre valuri de vieţi incandescente,
viitoare porţelanuri de fiinţe creatoare dezvăluind prezentul compromis,
proiectând pe cer curcubee în mister, alunecând din cerul ploios acoperind
malul unui râu abrupt, vânjos, vertiginos...
Raze Divine, coborând pe coline
odihnindu-se la umbra nucului străbun şi bătut de vântul cel nebun. Pe raze din soare pică apa din ploaie, pe lacuri şi culoare de poteci noroioase,
astfel că, ne amintesc de copilăria omului din soare, fiinţa solară coborâtă pe
pământ, pentru a lumina – cât de mult, ca un stâlp, stâlp lumină aducătoare, de
multă culoare, revărsându-se necontenit din razele cosmice ale Universului
etern, în iluminarea cerului întunecat, în nevoi şi salt, salutând mama pamânt cu
vorbe sfinte de adult, pe o scară în avânt, cochetând, noi oamenii, că existăm
pe acest minunat tărâm!
Calea să ne fie-aleasăÎntru soare de acasă,Cu legume şi pe masă,Apă bună şi gustoasă,La o viaţă sănătoasă ...Toamnă, floare blândăEşti cu fructele în coc,Cu mult mai plăpândă,Decât Vara-n busuioc...Pe când Iarna în cojocPrimăvara iar pe joc,Nu mai sta deloc pe locViaţă, trăită cu mult foc ...
Suzi MireaFile de Poveste
Material realizat de Suzi Mirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu