Într-o zi cu Soarele pe cer, m-am întrebat – UNDE ESTE
ZIUA IUBIRII? – Aici Sunt, îmi răspunse, dar nu mă descoperă nimeni. Ziua
Iubirii se vrea a fi descoperită, într-o lume ce veşnic este grăbită.
Eu sunt cel care iţi trimite raza dimineţii ce iţi dezmiardă feţişoara somnoroasă de curând trezită. Eu sunt cel care te învăluie cu energia mea aurie, din aura mea primordială îmi trimit razele hrănitoare pe toată suprafaţa pământului în stele aurii vindecătoare în coduri de vibraţii înalte. Florile mă întâmpină cu mare ardoare când le acopăr roua de pe frunte, frunze, petale şi bobocii nedescoperiţi. Somnoroasele păsărele mă întâmpină cu un glas gălăgios de ciripit voios de bun venit. Un voinic işi ia avânt pe-o rază călătoare spre soarele arzător. Dar ce să vezi, o lacrimă picurând din nor, un nor prea îndepărtat, dar ... scufundat în ochii unui vultur de-abia sculat. Şi liliacul înflorit, îmi trimite un miros din parfumul său discret. Valuri, valuri de iubiri măreţe îmi trimit florile pământului. Primul Trandafir din grădina Adamică îmi şopteşte firav la ureche... sa nu arzi prea tare, eu sunt cu mult prea gingaş, şi te caut cu multă ardoare atunci când, o floare dispare, spre înaltul cerului când se avântă pe raza ta strălucitoare pentru un salut de revedere, ridicat de vântul răscolitor şi ades răcoritor, călătorind până la casa cerului albastru de unde ne priveşti şi ne hrăneşti cu mare ardoare trimiţându-ne petale curgătoare din razele tale.
Spre briza mării de seară îmi
trimit razele răcoroase spre a întâmpina întunecata noapte unde, încet, încet,
vă trimit la somn şi vă las în armonia Lunii, in misterele ce se scriu prin visele
voastre la lumânarea farului aprins, razele iţi cad pe pletele tale aurii în
culori pastelate şi viu colorate aburinde la felinarul Lunii pline, plină de
misteriile vise prin călătorii romantice sau, pline de istorii nebuloase, din al tău conţinut din totalul vieţilor al pomului cunoaşterii... Faţa arzătoare mi-o reflect prin oglinjoara apă din mări,
oceane şi lacuri stătătoare. Seducătoarele scăldătoare la puterea muntelui ce
curg în jos crescând în şuroi de apă plimbătoare, apă descărcată şi împreunată
cu muntele piatră ce mă ademeneşte la umbra ei să mă înclin pe o stancă în
declin curgând în cascada umbroasă a muntelui străvechi străjerul luminos al
cerului furtunos al nopţilor rigoare ce coboară peste văile înmiresmate de
florile pădurilor, valuri dezlănţuite şi învăluite în misterul stelelor luminoase
deasupra capetelor voastre. Lumină aprinsă, lumină arzătoare coboară peste noi ca
o boară cu sclipiri de viaţă neatinsă în sclipiri de rouă cuprinsă de visul
nemuririi, scânteia deja aprinsă.
Îmi trimit razele în scăldătoarele pământului pe nisipul înfierbântat călcând pe jarul aprins al iubirii de vară fierbinte. Apă fierbinte, apă de cer fierbinte, mai lasă un pic de răcoare pe nisip şi îmbrăcăminte. Apă din cer, apă din nor, scaldă pământul din al tău fuior de nor călător. Vânt ameţitor, vânt răvâşitor, mai trimite cât-un plic de ploaie făcător de bine şi aducător de viaţă prin al tău motor, de fulger răcoritor.
Iarna prefer să stau retras în
cuib de cuc şi la voi să mă uit, dând perdeaua la o parte un minut două, cu
raze moi ca de rouă, perfect pentru o sanie două, la schi pe două pârtii, să nu
le ating cu ale mele săruturi fierbinţi, îmi petrec timpul prin ale mele
grinzi, prin anotimpul iernii de vis şi goluţ de frig, ameţind-o pe natură de îngheţ,
ploi cu sloi, prin pădure acoperind un derdeluş de copil. Am redus puterea razelor
mele, pentru a onora viaţa prin albele raze ale iernii, figurine albe căzute
din cer pe albele coline de vis emergent atunci când razele mele devin nerăbdătoare
de un colind prin florile primăverii timpurii. Pe ceaţă de nor aprins din
vazduhul culmilor înalte vă salut c-un zâmbet de copil din înaltul cerului
atunci când voi mergeţi mai departe prin viaţa de adult grăbit şi ades nemulţumit.
ZIUA IUBIRII, prezentă
În Razele Soarelui prin filele
anotimpului verde al Primăverii, prin Razele de Foc ale Verii, prin Razele Arămii
din recoltele Toamnei si prin Razele Albe stele arginti căzute din cerul Iernii, prin visul unei Nopţi albastre de Iarnă rece!
Suzi Mirea
File de Poveste, de la Iubitul Soare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu