Vă vorbesc din biroul meu din Biblioteca Porthologos, unde am
transcris şi am pregătit toate înregistrările vechi, actuale şi viitoare, pe
plăcile noastre de Telonium.
Teloniumul este un vechi şi veşnic tip de metal care durează
pentru totdeauna şi nu prezintă semne de degradare. Acesta este materialul
perfect pentru a stoca înregistrările noastre. Acest proces de depozitare este
destul de creativ, şi este o bucurie să ne complacem în procesul de creare şi
de păstrare a tuturor înregistrărilor de pe Pământ alături cu toate
înregistrările din Universul nostru.
Este un proces extrem de creativ, nu ca şi lucrul într-un
magazin de copiat de la suprafaţă sau repetarea lumească a muncii dintr-o
fabrică.
Material scris de Dianne Robbins ... din seria Mesaje din
interiorul Pământului
O altă informaţie despre aceste plăci de
Telonium un metal preţios de altfel, nedegradabil in timp, în care stau
inregistrate mari evenimente din trecutul isoriei Pământului, aceste plăcuţe
fac parte din istoria Continentului Mu. Ele stau ascunse de vederea noastră
până în momentul când vor fi dezvăluite spre cunoaşterea noastră. O veritabilă
descriere a "Doamnei Soarelui" si acestui metal preţios găsim o
explicaţie în cartea Lăcaşurile Secrete ale Leului - autor G. H. Williamson.
O tânără femeie, specialistă desăvârşită în studiul Misterelor şi istoriei continentului Mu, a plecat să exploreze regiunile foarte îndepărtate din marginea ţării, unde se semnalase apariţia unor mari "Nave de Lumină" coborând din cer, în noapte.
Simbolurile hieroglifice povesteau istoria venirii
"poporului din Stele" pe Pământ. Ca istoric, ea a tradus acest mesaj
poporului său, mesaj care e cunoscut ca "Marea Interpretare a Zilei când
au căzut Stelele"
Apoi, "Doamna Soarelui" a întâlnit pe primul vizitator din spaţiu ieşit din nava cosmică. Ea a
aflat că fusese trimis de bătrânii de pe Hesperus, spre a stabili relaţii
comerciale cu poporul din Mu şi să facă schimb de idei asupra ştiinţelor, artei,
literaturii şi Adevărului
Universal. Bătrânii simţiseră că venise momentul în care locuitorii
de pe Terra sunt pregătiţi să primească o vizită importantă din partea lumilor
mai luminate. Cei de
pe Pământ aveau nevoie de înţelepciunea şi cunoaşterea
vecinilor planetari şi-şi câştigaseră dreptul la acestea, prin felul lor de a
trăi şi marea lor dragoste pentru Tatăl Infinit.
Numele primului vizitator era Merk (Mark) şi,
prin intermediul lui, poporul cel mai înaintat din
acea vreme de pe Terra a început să întreţină
relaţii comerciale cu vecina sa, Hesperus.
Nu a durat decât un moment însă, căci preoţii cei răi au provocat distrugerea aproape totală a Patriei-Mame şi o mare
parte din continent s-a scufundat în valuri, dispărând în abisurile
întunecate.
"Doamna Soarelui" a petrecut mult timp cu vizitatorii şi a adunat numeroase
elemente, pe care le-a notat într-un ansamblu de scrieri păstrate pe tăbliţe
dintr-un "metal nepieritor", existent în Lemuria, tăbliţe de telonium. Multe adevăruri importante au fost extrase
din studiul atent şi inteligent al acestor tăbliţe, iar Lumina venită din alte
lumi - în Timp şi Spaţiu - şi-a făcut drum în inima şi spiritul locuitorilor
din Mu, care căutau Adevărul.
Merk şi "Doamna Soarelui" au ridicat un monument
comemorativ în locul în care au
aterizat primele "Nave de Lumină". El este încă intact, bine îngropat, şi va fi
descoperit în viitor. După cum şi Mu va reînvia într-o zi, spre a
întâmpina Noua Auroră a unei ere mai înaintate, acest monument fără vârstă va
reapare la lumină.
Merk, însoţitorii săi şi supravieţuitorii ultimelor zile ale
continentului Mu s-au ridicat deasupra Pământului ca nişte vulturi mari şi
"Navele de Lumină" i-au dus spre o lume nouă. Telos, care era partea
orientală a continentului Mu, a fost singura zonă a Patriei-Mume rămasă
deasupra valurilor furioase care cereau sufletele celor răi.
"Doamna Soarelui" şi un alt istoric, Mutan Mian, au
fost ultimii "supravieţuitori" de pe Telos. Au ales alternativa de a
rămâne, pentru a ordona documentele preţioase din
metal nepieritor (tăbliţele din telonium) în Capsulele Temporale, care trebuiau
răspândite pe suprafaţa continentului Telos - Mu, cât şi îngropate în solul
acestuia.
Mutan Mian a descris pe tăbliţele de metal destinul
continentului Mu, la fel ca şi toate secretele marii cunoaşteri ştiinţifice - teleportarea, invizibilitatea, telepatia şi alte cunoştinţe
necesare oamenilor pentru a supravieţui într-o eră viitoare. Faptele au fost adunate şi sintetizate de către "Doamna Soarelui" şi Mian, care au lucrat fără întrerupere, pentru a termina această sarcină
uriaşă.
Scufundarea unor mari mase de teren şi cutremure de pământ
monstruoase au zguduit solul; oraşele s-au prăbuşit, munţii au fost nivelaţi;
văile au devenit piscuri muntoase; aerul a fost penetrat de dărâmături şi de
emanaţiile tuturor vulcanilor oceanici nou formaţi.
O zguduire formidabilă a zdruncinat Pământul şi, în câteva
secunde, a format ceea ce cunoaştem acum sub numele "Marele Canion din
Arizona". El nu s-a format cum se crede în general, prin eroziunea
progresivă provocată de un râuleţ - care abia ar fi putut să-şi croiasacă
drumul printr-un lan de grâu. Cu atât mai puţin, prin roca solida a acestui
masiv.
Vânturile urlau ca şi cum toţi Zeii nopţii ar fi strigat
răzbunare, în timp ce două mici siluete singuratice îşi continuau misiunea.
Mian îşi începe istorisirea pe prima tăbliţă cu aceste
cuvinte:
"Iată adevărurile pe care eu, Mutan Mian, istoric al
continentului Mu, le scriu pe aceste tăbliţe, care vor fi
depuse în mai multe locuri, astfel încât să poată fi găsite în viitor. Aceste
adevăruri, ca şi descrierea marelui exod la care am
asistat, VOR TREBUI SĂ PARVINĂ OMULUI VIITOR! Plăcile de telonium vor fi
repartizate în locurile cele mai potrivite, atât în partea ce a mai rămas din
Mu, cât şi la suprafaţa sa."
Plăcile la care au lucrat Mian şi "Doamna Soarelui"
cu atâta energie nu au fost regăsite niciodată. Iar, dacă-i credem pe Platon şi
Solon, tăbliţele de telonium trebuie să fi fost îngropate în pământ acum vreo
12.000 de ani. De atunci s-au produs mari răscoliri ale scoarţei terestre - cum sunt scufundarea Atlantidei şi a intrărilor Coloanelor lui Hercule, care au dat naştere Mării Mediterane. Astfel încât, unele dintre aceste tăbliţe nu vor fi
regăsite niciodată. Ascunzătorile au fost distruse sau făcute inaccesibile.
Dar, în sud-estul Americii, tăbliţele lăsate în regiunea Telos-ului sunt
intacte şi aşteaptă să fie descoperite. Oamenii care le vor avea se vor servi
de cunoştinţele universale conţinute de ele şi vor putea să clădească o lume de
pace, într-o eră nouă, pe cale de a se naşte acum.
Nu ne este cunoscută soarta "Doamnei Soarelui" şi
nici a lui Mutan Mian, dar ei şi-au terminat misiunea încredinţată,
reîncarnându-se apoi, în diferite epoci, spre a-i ajuta pe oamenii acelor noi epoci la care se gândiseră de când completau tăbliţele.
Distrugerea Lemuriei nu s-a făcut într-o zi, nici într-un an.
Ea a cuprins mai multe mii de ani, căci crearea continentului Mu datează de mai mult de 200.000 de ani. Însă
catastrofa finală care a scufundat în ape aproape întreaga Lemurie s-a petrecut
acum circa 12.000 de ani. Singurele regiuni care nu au fost acoperite de ape sunt regiunile Californiei şi Arizonei, precum şi alte regiuni din sud-vestul Americii,
Australia şi Insula Paştelui. Insula Paştelui este acea insulă ciudată, din
Pacificul de Sud, presărată cu monoliţi gigantici şi misterioase statui de
piatră, a căror existenţă rămâne în ochii ştiinţei greu de explicat. Populaţia
indigenă, foarte redusă, pretinde a nu şti nimic despre aceste statui. Ele sunt
atât de enorme, iar construcţia lor atât de particulară, încât nu se poate să
fi fost ridicate de oameni sălbatici şi inculţi, ori Insula Paştelui este doar
un vârf de culme, rămas încă la suprafaţa apelor, dintr-un munte înalt şi sacru
de pe continentul Mu; iar statuile fac parte din vestigiile civilizaţiei
dispărute de pe acesta.
Înainte de marea civilizaţie Mu, în Pacificul de nord a
existat un vast continent, ADOMA. Când acesta s-a prăbuşit în mare, acum
500.000 de ani, în Pacificul de sud a apărut continentul Mu. Adom este o
noţiune lemuriană, care înseamnă "rasa oamenilor veniţi din pământul
roşu". Acest cuvânt a ajuns la noi sub forma ADAM.
Crucea în T sau TAU, înconjurată de un cerc, se numeşte CRUX
ANSATA (Ankh) sau Crucea Vieţii. Era cheia misterelor şi a stat la originea
istoriei, mai moderne, a cheii de aur a Sfântului Petru, deschizătorul porţilor
cerului. Din Lemuria şi Atlantida, ea s-a răspândit în numeroase regiuni ale
Pământului. La origine, pentru poporul din Adoma, ea a fost marele simbol al
fertilităţii, deoarece foloseşte masculinul TAU şi ovalul feminin.
Migraţia acestei Crux Ansata (Ankh) se demonstrează
prin prezenţa ei în toate civilizaţiile antice. Ea a fost sculptată, foarte
clar, pe spatele unei statui de piatră găsite pe Insula Paştelui. Statuia
aceasta a fost adusă la Londra, la bordul unei corăbii cu pânze. Acum, ea se
află la British Museum.
Lemuria şi Atlantida au dezvoltat colonii pe tot pământul,
despre care există numeroase dovezi. Migrarea acestei cruci constituie o probă
foarte semnificativă, de un interes deosebit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu