Paradisul nostru subteran
Sunt atât de mulți catari adunați în jurul meu, Mikos, în
timp ce vă dictez acest mesaj. Ne aflăm pe terenul care înconjoară marea bibliotecă
din Porthologos. Stăm pe iarbă care este moale ca o pernă, respirând aerul
parfumat, plin de oxigen, care ne menține veșnic tineri și vibranţi. Acest aer
pur este „nectar” pentru plămânii noștri care ne mențin corpurile libere de
boli.
Oxigenul de la suprafață a atins niveluri atât de scăzute
încât ești lipsit de oxigen, ceea ce deschide calea pentru agenții patogeni
care-ți invadează corpul. Noi, aici, în Pământul Gol, respirăm aer curat, pur
și bem cea mai pură apă, care este încă la fel de pură precum ziua în care a
fost creat Pământul.
Suntem atât de norocoși să trăim în acest paradis sub pământ.
Ne așezăm aici, sprijiniți confortabil pe perne și scaune, doar respirând aer
și mirosind parfumul florilor enorme ce înfloresc peste tot în jurul nostru.
Acesta este un tărâm al frumuseții, iar această frumusețe se reflectă în
sufletele noastre.
Corpurile noastre răspund la mediul nostru și evidențiază
ceea ce ne înconjoară. Și ceea ce ne înconjoară este magnific de privit. Suntem
înconjurați de copaci și flori care emană putere și sănătate și, la rândul
nostru, simțim această putere și sănătate, iar corpul nostru se conformează
acestei imagini. Așa că, corpurile noastre oglindesc mediul înconjurător. Ele
oglindesc perfectiunea mediului nostru. Noi, la rândul nostru, oglindim
perfecțiunea înapoi - completând astfel ciclul perfecțiunii care nu se termină
niciodată. Datorită acestui ciclu perfect, corpurile noastre pot rămâne într-o
stare perpetuă de perfecțiune, fără a se îmbolnăvi niciodată, nici a îmbătrâni,
sau înclina. Este un ciclu închis al perfecțiunii.
Acum este amiaza aici și ne bucurăm de lumina cu spectru complet
al Soarelui nostru Central Interior, așa cum atârnă pe „cerul nostru”. Cerul
nostru este chiar centrul Globului Gol, iar soarele nostru nu se mișcă, așa cum
pare soarele vostru. Al nostru doar atârnă acolo, „în centrul mort”, ținut de
forțele gravitației care trag în jurul circumferinței sale, astfel încât să fie
perfect echilibrat și să rămână pe loc.
Interiorul Pământului este concav și se învârte în spirală în
sus și în jurul nostru. Deci imaginea noastră despre „rai” este dintr-o
perspectivă sau unghi diferită de a voastră. Tu te uiți drept „în sus”, iar noi
ne uităm „în jurul nostru”.
Așa că, astăzi, ca întotdeauna, soarele strălucește asupra
adunării noastre aici, pe terenul bibliotecii. Munca noastră aici în Bibliotecă
nu este muncă așa cum o numiţi voi, ci bucurie pentru inimile noastre. Facem
ceea ce ne place aşa cum ne dorim să ne petrecem timpul liber. Nu avem ceasuri
care bat și nici ceasuri care să ne spună când să ne oprim. Fiecare știm ce
vrem să realizăm în fiecare zi și stăm atâta timp cât vrem sau până când ne
încheiem munca. Cu toate acestea, nu stabilim ore lungi așa cum faceţi voi la
suprafață. Ziua noastră de lucru este scurtă în comparație cu a voastră. În
ceea ce privește orele, ziua noastră de lucru este mai puțin de jumătate din
orele zilei voastre de lucru. Deci, dacă vrem să lucrăm „ore suplimentare”,
avem flexibilitatea de a face acest lucru fără ca acesta să încalce celelalte
domenii ale vieții noastre. Și viețile noastre rămân mereu echilibrate, pentru
că programul nostru ne oferă timp să facem atât de multe alte lucruri în
fiecare zi, dincolo de orele pe care le petrecem la „slujba noastră”.
Trăim vieți perfect echilibrate în ușurință și confort și am
creat tot ce avem nevoie pentru a ne dezvolta talentele, a ne extinde mintea și
a ne întări corpul. Avem muzică conservatoare, dans și teatre peste tot. Dansăm
și cântăm mereu împreună, ne ajustăm talentele și ne deschidem și mai mult la
lucrurile mai creative. Viețile noastre sunt pline de creativitate și ne
bucurăm de ceea ce creăm. Căci ceea ce creăm este împărtășit tuturor, astfel
încât să beneficiem cu toții de talentele și abilitățile celuilalt.
Toți ne învățăm unii pe alții și toți învățăm unii de la
alții. Ne bucurăm de cooperare, de împărtășire și ne dăruim cât mai mult unul
altuia, ceea ce înseamnă că ajungem să avem tot ceea ce am creat cu toții. Așa
că dobânzile noastre se înmulțesc – binecuvântările noastre se înmulțesc – și
culegem abundența civilizației noastre în subteran. Nimic nu este tezaurizat
sau „deținut”, așa cum faceţi la suprafață, pentru că nu este necesar, nici
chiar logic, când înțelegi că toți suntem parte a Pământului și, prin urmare,
totul aparține tuturor și totuși nimic nu este deținut de nimeni, pentru că
totul este gratuit şi de folosit de către toată lumea.
Împărtășirea este cheia - nu deținerea. Schimbă doar cuvintele
și vei schimba natura. Și schimbarea felului în care faceți lucrurile vă va
schimba viețile – și le va aduce înapoi la echilibru, astfel încât și voi să
aveți timp liber să vă dezvoltați creativitatea și talentele și să explorați
Pământul, mai degrabă decât să o devorați. Pentru că, odată ce explorezi
complexitățile, frumusețea și magia Naturii, nu poți să o deteşti și să o
distrugi, nu poți decât s-o emulezi și să o iubești și să știi fără îndoială că
ea ești tu și că tu ești ea. Căci orice distrugi în afara ta, distrugi în
interiorul tău, pentru că Natura te înfățișează, la fel de mult pe cât o
depășești pe Natură.
Priviți în jurul vostru la devastarea pădurilor și oceanelor
Pământului și vă va arăta părțile din voi pe care le distrugeți în interiorul
propriului vostru corp. Cutremurele care devin atât de răspândite la suprafață ies
acum la suprafață în propriile voastre corpuri emoționale și fizice.
Tot ceea ce faceţi Pământului, îți faci ție. Amintiți-vă,
există o singură conștiință. Tu și Noi facem parte din conștiința unică. Pe
măsură ce distrugi o parte din unul, celelalte părți sunt afectate.
Nu ești separat de Pământ. Tu ești Pământul; doar că nu știi
încă. Dar pe măsură ce te trezești din somnul tău profund de milioane de ani
pământeni, îți vei aminti de conectivitatea tuturor vieților și de modul în care
sănătatea uneia este conectată la sănătatea tuturor.
Oamenii de la suprafață nu pot supraviețui dacă își distrug
împrejurimile și duc războaie împotriva propriei specii, doar pentru că trăiesc
în diferite părți ale planetei.
Noi, aici, în Porthologos, suntem atât de recunoscători
fiecărui fir de iarbă, fiecărei petală de pe o floare, fiecărei frunze de pe un
copac. Căci armonia pe care o simțim este aceeași armonie pe care o simt
florile și copacii și care ne permit să creștem în statură și aceasta explică
enormitatea în dimensiune a copacilor noștri, care se ridică deasupra solului
ca zgârie-nori ai voștri, pentru că nimic nu-i reține. Ei și noi suntem liberi
să creștem în dimensiune, liberi să ne extindem, pentru că totul este într-o
stare de expansiune, nu de contracție, așa cum vedeți și experimentați la
suprafață.
Când ești „deschis” la viață, poți doar să te extinzi. Când
ești în luptă, lipsă și frică, poți doar să-ți închizi și să-ți diminuezi
statura, de teamă să nu fii văzut sau de teamă să nu te remarci printre
ceilalți. Îți stingi puterea, îți stingi intuiția, îți stingi sentimentele,
încercând să te încadrezi în modelul celui mai mic numitor comun al oamenilor
din jurul tău. Acest lucru împiedică nu numai creșterea fizică, ci și creșterea
sufletului. Când te deschizi la faptul că tu și Universul sunteți unul, vă veți
trezi la tot ceea ce sunteți și veți începe să vă extindeți orizonturile și să
creșteți literalmente în dimensiune - înălțime și lățime.
Mintea și corpul vostru sunt conectate. Dacă te crezi mic,
devii mic. Dacă crezi că viața există doar pe suprafața Pământului și nicăieri,
atunci te-ai scurtat, ceea ce îți scurtează înălțimea fizică, așa cum gândurile
tale ți-au scurtat vederea. Extindeți-vă gândurile și vă extindeți lumea;
extinde-ți lumea și corpul vostru răspunde în rafale de creștere și reînnoire.
Dacă aţi ști tot ceea ce sunteţi, aţi trăi ca regi și regine, în palate de aur,
nu pe străzile murdare și pline de gunoi. V-aţi detronat și nici măcar nu știţi
asta.
Treziți-vă, locuitori de la suprafață! Căci, dacă nu o faceți, Cutremurele
din sufletele voastre vă vor aduce înapoi la conștiința a cine sunteți – și
asta ar putea însemna că devastarea condițiilor voastre actuale de viață va fi
transformată în ruine.
Deși este o muncă grea să te scoți dintr-un cutremur, odată
ce ești eliberat de dărâmăturile lui și vezi că tot ce ai „deținut” a dispărut,
te vei trezi cu șoc și vei realiza că tot ce ai ești tu însuți. Dintr-o dată,
din adâncurile Ființei tale, găsești puterea și înțelepciunea care au fost
îngropate în interiorul tău. Cutremurele au o densitate clară, astfel încât
vederea este restabilită și revine la orizont, permițându-vă să vedeți și să
fiți tot ceea ce sunteți cu adevărat.
Viziunea noastră a fost întotdeauna clară, deoarece
densitatea nu ne întunecă viziunea sub pământ. Vedem clar și departe, pentru că
nimic nu ne împiedică viziunea. Putem vedea printre stele, chiar dacă suntem
sub pământ, pentru că nimic nu ne împiedică vederea.
Când vă curățați de toate sistemele de credințe negative,
gândurile și sentimentele negative, și voi veți simți claritatea și armonia în
voi înșivă și veți putea vedea tot ce v-a fost ascuns de guvernele voastre.
Veți putea „vedea prin” toată înșelăciunea lor, iar adevărul despre viața de pe
alte planete și despre viața de pe Pământ va străluci prin ochii voștri și va
fi pe deplin expus tuturor. Încă stăm aici, sub soarele nostru, când aduc acest
dictat, până la terminarea lui. Vă mulțumim că ați preluat mesajul nostru.
Telos – the call goes out from the hollow earth and the underground cities by
Adama, Robbins
TR - Suzi M